Some useful vim key mappings

First the code with some descriptive comments:

" fast movement
" I don't have to move the fingers
" from the regular (one line) movement position
nnoremap <C-j> <C-d>
nnoremap <C-k> <C-u>

" move to beginning/end of the line
" easy to reach and I don't have to press shift
nnoremap 0 ^
nnoremap - $

" moving through tabs
" gr is easier to type than gT
nnoremap gr gT 

" get rid of the messages and highlighting
nnoremap   :silent nohlsearch:echo

And now, if you are not convinced yet, I have the full motivation behind these key mappings.
If you move one line up and down with k and j it seems natural to me to move faster with Ctrl+k and Ctrl+j, because you don't have to move the right hand fingers, so I have the following two mappings.

nnoremap <C-j> <C-d>
nnoremap <C-k> <C-u>

It's nice to move to the beginning or the end of the line with the corresponding regular expressions symbols ^ and $, but these symbols are difficult to type because they are in the center of the number row and you also need to press the shift key. So I choose 0 and - because 0 was already used to go to the first column of the line, but this is not so useful when writing code (because usually I want to go to the first non blank character of the line), so it could be replaced. And - because of the spatial relation: if 0 is used to go to the beginning of the line then the end (which is to the right) can be reached with the key to the right, - (this is used to go up by default, but I din't used it once).

nnoremap 0 ^
nnoremap - $

For moving through the tabs I use gt (go to next tab), it's easy to type. But gT (go to previous tab) it's not so easy. So I use the same spatial connection between the direction on the screen and keys position on the keyboard: if I go to the right with gr then I should go left with gr (r is to the left of t on the keyboard).

nnoremap gr gT 

Traficul în România

În anii '90 copiii de 5-6 ani puteau să meargă singuri la o grădiniță din apropiere (500 de metri de casă). În 2011 cred că e imposibil să lași un copil sub 10 ani să se joace nesupravegheat în jurul blocului.

În anii '90 copiii de 7-11 ani puteau să meargă singuri la o școală din cartier. Acum probabil că majoritatea sunt duși la școală cu mașina de părinți sau poate sunt însoțiți de bunici.

În anii '90 copiii de 14 ani puteau să se plimbe cu bicicletele prin oraș sau pe drumurile naționale fără prea multă bătaie de cap. În 2011 să te plimbi pe străzile din centrul orașului cu bicicleta poate să fie o mini-aventură. Majoritatea drumurilor naționale sunt destinate exclusiv traficului auto și nu e nici o plăcere să te aventurezi cu bicicleta în aceste zone.

În anii '90 puteai să te deplasezi în mod civilizat ca pieton pe trotuare. În 2011 situația este dezastrouasă:
 - în unele zone tebuie să faci slalom printre mașinile parcate la nimereală pe trotuare; pentru mămicile cu cărucior poate să fie imposibil să treacă prin anumite locuri; câteodată mai trebuie să fii atent și la cei care se plimbă cu mașinile pe trotuare ca pe stradă;
 - trotuarele sunt murdărite cu noroi din spațiile verzi peste care unii șoferi (sau introduceți aici epitetetele preferate: țărani, boi, cercopiteci, etc) trec fără nici o jenă;
 - în multe intersecții care au fost transformate în sensuri giratorii, ca pieton trebuie să ocolești câte 100 de metri, adică aproximativ un minut în plus de mers;
Aici am o paranteză despre sensurile giratorii. Încă nu pot să cred că aceste proiecte de sensuri giratorii în centrul orașelor sunt sprijinite financiar de UE. Mi se pare aberant că nu se folosește tehnica modernă adică semafoare cu senzori și sisteme software inteligente. Cred că se poate demonstra foarte ușor folosind un software pentru simulări că o intersecție dirijată de un semafor inteligent este cea mai eficientă.

Nu șiu exact care era situația cu locurile de parcare în '90, dar în 2011 de multe ori este o bătaie de cap să găsești un loc de parcare, aproape oriunde în oraș și câteodată mai ai surpriza să te blocheze cineva într-o parcare.

În anii '90 condusul mașinii putea să fie o modalitate de relaxare, era o plăcere să conduci pe drumurile naționale cu trafic lejer (în caz că nu erau pline de gropi). În 2011 condusul a ajuns să fie o sursă de stres, șoferii irascibili și violenți sunt o normalitate, claxoanele sunt folosite în mod excesiv. Alt aspect foarte grav este nepăsarea sau disprețul manifestat de unii șoferii față de alte persoane din trafic, în special față de pietoni și bicicliști - vezi numărul tot mai mare de accidente pe trecererile de pietoni.  Este ciudat că unii șofer cred că la volan au mai multe drepturi, nu mai multe obligații. Și nu în ultimul rând este îngrijorător teribilismul la volan, aspect care a fost tratat pe larg în mass-media în ultimele câteva luni datorită mai multor cazuri grave în care au fost implicate și persoane publice.

Ar trebui să fie destul de clar că numărul mare de mașini și traficul intens sunt o problemă în România, care afectează în mod direct pietonii, în special copiii, bătrânii și mamele cu bebeluși. În mod indirect suntem afectați toți restul: stres pentru șoferi, poluarea mediului, poluarea fonică, modificări urbanistice neinspirate și ineficiente, creșterea prețurilor la combustibil care duce la creșterea costurilor de transport și implicit la creșterea prețurilor pentru majoritatea produselor.

Câteva soluții, dintre care unele au fost aplicate cu succes în țări din vestul Europei sunt:
 - adaptarea legilor de circulație la situația actuală
 - investiții în transportul în comun de calitate care este mai rapid și mai comod decât deplasarea cu mașina (de exemplu metroul în orașele mari sau trenurile de mare viteză)
 - crearea infrastructură pentru transportul cu bicicleta
 - crearea de zone pietonale
 - renunțarea la investițiile costisitoare în infrastructura pentru mașini din centrul orașelor (parcări, lărgiri de bulevarde, sensuri giratorii)
 - creșterea impozitelor pentru mașini
 - limitarea traficului în anumite zone prin taxare
 - reeducarea populației: de exemplu ciclismul poate să ofere aproximativ aceleași senzații de relaxare, plăcere, adrenalină, control și putere pe care le avem la volanul unei mașini.

Dacă am avea persoane puțin mai interesate în administrația publică am putea sări peste câteva din etapele de dezvoltare prin care au trecut alte țări.

Despre pasiuni

Am văzut un filmuleț interesant http://vimeo.com/31455885, care m-a pus un pic pe gânduri. Este un filmuleț făcut din pasiune care prezintă o poveste interesantă despre munca din pasiune. Bănuiesc că cei care l-au făcut nu câștigă prea mulți bani de pe urma lui. Cred că trăim într-o epocă în care mult mai multă muncă se face doar din pasiune. De exemplu în domeniul software, sunt nenumărate proiecte open-source extraordinare făcute doar din pasiune, după modelul artiștilor sau marilor oameni de știință.

Aș vrea să trăiesc într-o societate în care toți oamenii să-și perimtă să muncească doar din pasiune. Probabil că în viitorul nu prea îndepărtat (50 de ani?) acest lucru va fi posibil din punct de vedere tehnic, dar mă întreb oare va fi posibil din punct de vedere social? Eu cred că într-o societate liberă este posibil, chiar dacă probabil va fi foarte complicat (trebuie să scăpăm de politicieni, afaceriști, etc.). De aceea trebuie să protejăm cu orice preț democrația, să progresăm științific, și poate nu e cazul sa ne mai batem așa mult capul cu neajunsurile sistemelor economice și de justiție.

Metaforă despre datoriile Greciei

Un sistem economic capitalist funcționează aproximativ ca un copac. Trunchiul copacului este statul (guvernul), crengile cele mai mari de jos sunt băncile, următoarele crengi sunt firmele și frunzele suntem noi, omuleții. Seva care circulă prin copac sunt banii. Frunzele nu sunt chiar toate la fel. Cu cât o frunză este mai aproape de partea de jos a copacului se bazează mai mult pe ce produc restul frunzelor, produce mai puțin în mod direct, și coordonează seva și activitatea celorlalte frunze.

A fost odată o pădure, Uniunea Europeana, în care creșteau mai mulți copaci. În mijlocul pădurii, trăiau Franța, un stejar viguros, și Germania, un brad falnic. Grecia, un măslin mai pirpiriu trăia la marginea pădurii. Pentru ca pădurea să crească mai mare, mai frumoasă și mai armonioasă copacii își împrumută sevă între ei când este nevoie. Astfel, în ultimii 10 ani mulți copaci din pădure, și în principal Germania și Franța au dat sevă împrumut Greciei. Anii au trecut și Grecia nu s-a dezvoltat cum se aștepta restul pădurii. Nu prea reușește să producă mai multă sevă ca să-și plătească datoriile. Se pare că frunzelor de măslin le place destul de mult sa tolănească degeaba la soare. De asemenea, se pare că multe crengi din măslin nu contribuie onest la dezvoltarea copacului.

Totuși, chiar dacă Grecia nu își mai plătește datoriile, Franța și Germania ar putea să trăiască și în continuare aproape la fel de bine cum trăiesc acum. Teoretic fiecare copac se poate descurca pe cont propriu. Poate ar fi nevoie de anumite ajustări pe anumite crengi, pentru că se bazau și pe seva care trebuia să o primească înapoi din Grecia. Deci, teoretic în nici un caz nu ar trebui să fie afectată grav toata pădurea.

Din păcate sistemul nu este chiar așa simplu. Copacii mai sunt legați între ei de multe liane prin care se transferă seva (sistemul financiar) și pe care trăiesc tot felul de frunze. Chiar și în interiorul copacilor tot mai multă sevă circulă prin aceste liane, deși nu este foarte clar cum funcționează și care este rolul lor în pădure. Unii sunt de părere că nu putem trăi fără ele. Oricum este cert că o operație de separare a unui copac de restul pădurii este dificilă și traumatizantă pentru toți copacii.

Ce se va întâmpla oare cu pădurea noastră?

Google Instant

Google Instant does not work on Opera 10.6. and on the iPad browser.
"Google Instant requires Chrome v5/6, Firefox v3, Safari v5 for Mac or Internet Explorer v8."

How lame is that? They don't know how to use jQuery or what?

Referendum Baia Mare

In 25 iulie se organizeaza in Baia Mare un referendum in legatura cu folosirea cianurii in exploatarile miniere si in legatura cu tehnologiile de extractie a plumbului.
La votul cu plumbul cred ca e destul de simplu, NU.
La cianura e mai complicat, si nu cred ca e de competenta cetateanului de rand sa decida. Avem alesi care ar trebui sa urmareasca interesele comunitatii, care ar putea sa angajeze experti in domeniu si sa ia o decizie mult mai bine argumentata. In schimb organizeaza acest referendum, care este clar un subiect enorm de controversa si o mare cheltuiala din banii publici. Si normal, ca de obicei in Romania, exista suspiciunea ca banii publici nu sunt cheltuiti in interesul comunitatii, ci pentru a satisface interesele personale ale alesilor si ale clientelei acestora.

Tour de france bikes

This is a list with the teams in Tour de France containing also the bike manufacturers.
http://spreadsheets.google.com/ccc?key=txjoxKB2T5BS-E7mF8h8SQw