În anii '90 copiii de 5-6 ani puteau să meargă singuri la o grădiniță din apropiere (500 de metri de casă). În 2011 cred că e imposibil să lași un copil sub 10 ani să se joace nesupravegheat în jurul blocului.
În anii '90 copiii de 7-11 ani puteau să meargă singuri la o școală din cartier. Acum probabil că majoritatea sunt duși la școală cu mașina de părinți sau poate sunt însoțiți de bunici.
În anii '90 copiii de 14 ani puteau să se plimbe cu bicicletele prin oraș sau pe drumurile naționale fără prea multă bătaie de cap. În 2011 să te plimbi pe străzile din centrul orașului cu bicicleta poate să fie o mini-aventură. Majoritatea drumurilor naționale sunt destinate exclusiv traficului auto și nu e nici o plăcere să te aventurezi cu bicicleta în aceste zone.
În anii '90 puteai să te deplasezi în mod civilizat ca pieton pe trotuare. În 2011 situația este dezastrouasă:
- în unele zone tebuie să faci slalom printre mașinile parcate la nimereală pe trotuare; pentru mămicile cu cărucior poate să fie imposibil să treacă prin anumite locuri; câteodată mai trebuie să fii atent și la cei care se plimbă cu mașinile pe trotuare ca pe stradă;
- trotuarele sunt murdărite cu noroi din spațiile verzi peste care unii șoferi (sau introduceți aici epitetetele preferate: țărani, boi, cercopiteci, etc) trec fără nici o jenă;
- în multe intersecții care au fost transformate în sensuri giratorii, ca pieton trebuie să ocolești câte 100 de metri, adică aproximativ un minut în plus de mers;
Aici am o paranteză despre sensurile giratorii. Încă nu pot să cred că aceste proiecte de sensuri giratorii în centrul orașelor sunt sprijinite financiar de UE. Mi se pare aberant că nu se folosește tehnica modernă adică semafoare cu senzori și sisteme software inteligente. Cred că se poate demonstra foarte ușor folosind un software pentru simulări că o intersecție dirijată de un semafor inteligent este cea mai eficientă.
Nu șiu exact care era situația cu locurile de parcare în '90, dar în 2011 de multe ori este o bătaie de cap să găsești un loc de parcare, aproape oriunde în oraș și câteodată mai ai surpriza să te blocheze cineva într-o parcare.
În anii '90 condusul mașinii putea să fie o modalitate de relaxare, era o plăcere să conduci pe drumurile naționale cu trafic lejer (în caz că nu erau pline de gropi). În 2011 condusul a ajuns să fie o sursă de stres, șoferii irascibili și violenți sunt o normalitate, claxoanele sunt folosite în mod excesiv. Alt aspect foarte grav este nepăsarea sau disprețul manifestat de unii șoferii față de alte persoane din trafic, în special față de pietoni și bicicliști - vezi numărul tot mai mare de accidente pe trecererile de pietoni. Este ciudat că unii șofer cred că la volan au mai multe drepturi, nu mai multe obligații. Și nu în ultimul rând este îngrijorător teribilismul la volan, aspect care a fost tratat pe larg în mass-media în ultimele câteva luni datorită mai multor cazuri grave în care au fost implicate și persoane publice.
Ar trebui să fie destul de clar că numărul mare de mașini și traficul intens sunt o problemă în România, care afectează în mod direct pietonii, în special copiii, bătrânii și mamele cu bebeluși. În mod indirect suntem afectați toți restul: stres pentru șoferi, poluarea mediului, poluarea fonică, modificări urbanistice neinspirate și ineficiente, creșterea prețurilor la combustibil care duce la creșterea costurilor de transport și implicit la creșterea prețurilor pentru majoritatea produselor.
Câteva soluții, dintre care unele au fost aplicate cu succes în țări din vestul Europei sunt:
- adaptarea legilor de circulație la situația actuală
- investiții în transportul în comun de calitate care este mai rapid și mai comod decât deplasarea cu mașina (de exemplu metroul în orașele mari sau trenurile de mare viteză)
- crearea infrastructură pentru transportul cu bicicleta
- crearea de zone pietonale
- renunțarea la investițiile costisitoare în infrastructura pentru mașini din centrul orașelor (parcări, lărgiri de bulevarde, sensuri giratorii)
- creșterea impozitelor pentru mașini
- limitarea traficului în anumite zone prin taxare
- reeducarea populației: de exemplu ciclismul poate să ofere aproximativ aceleași senzații de relaxare, plăcere, adrenalină, control și putere pe care le avem la volanul unei mașini.
Dacă am avea persoane puțin mai interesate în administrația publică am putea sări peste câteva din etapele de dezvoltare prin care au trecut alte țări.
No comments:
Post a Comment